colonistii de pe odiseu continuare 3

Planeta Pangeea fusese creata artificial.Privita de pe orbita parea o societate agricola, cu ogoare cultivate ca o tabla de sah si livezi bogate, formand o geometrie perfecta.Androizii folosisera focul primordial ca sa pulverizeze stancile, sapand albii pentru raurile care alimentau campurile acoperite cu grau, orez, porumb si fasole. Generalul Sandler analiza ritmul societatii semipastorale, ancorata in traditia ei neclitita de milenii.Responsabilitatea educarii in spiritul si traditiile civilizatiei de pe Pangeea revenea mai intai mamei pana la varsta de 14 ani cand tatal prelua stafeta si il invata pe tanar mestesugul armelor , al vanatorii si al agriculturii.Nimic nu putea fi lasat la voia intamplarii.reputatia unei comunitati depindea in ;mare masura de actiunile tinerilor.Nimeni nu dorea sa faca schimburi comerciale cu un sata acoperit de rusine.Adolescentii se intreceau in fiecare primavara pentrtu a-si dovedi iscusinta, curajul si tenacitatea.Erau lasati in padure sa-si procure hrana doar cu arcul cu sageti si toporisca.Cei capabili sa aduca un animal salbatic si sa faca din pielea lui o haina, aveau voie sa aleaga primii una din fetele satului.Cea mai valoroasa blana era cea de tigru, apoi in ordine cea de leu, de antilopa si de maimuta.Un loc important il ocupau in comunitate preotii si vindecatorii.Ei aveau grija de respectarea stricat a normelor de igiena si a traditiilor.Fiecare a vea locul lui bine stabilit in cadrul comunitatii.Barbatii aduceau hrana, fmeile cresteau copii si fetele ajutau la gospodarie.del a varsta de 10 ani invatau sa faca focul, sa gateasca si sa pregateasca baia pentru barbatii casei.Intr-un camin puteau locui si trei generatii daca  averea nu le permitea sa-si marite fetele de la 14 ani.baia se facea intr-un butoi de lemn o data pe zi cu aopa incalzitain ceaunul de trei metri. Regula asta fusese impusa in urma unei epidemii de holera care decimase un sfert din populatia tribului.Femeile erau alese dupa marimea sanilor si a pantecului, consideratae o dovada de fertilitate.Daca dimensiunile fizice nu corespundeau cerintelor, femeile compensau printr-o avere de cel putin patru hectare arabile si doua perechi de boi.
Doar conducatorul satului avea casa din piatra si turme intregi de vite, ceilalti locuiau in colibe de lut amestecat cu paie si aveau cel mult un plug si o vaca pentru lapte. Generalul Sandler se gandea ce le putea oferi acestor oameni in schimbul cristalelor din unte gasite de ofiterul Jackson, cand cartografiase intreaga suprafata a planetei.Cristalele de dilitiu ofereau autonomie de trei ori mai mare motorului warp fata de plasma, dar se gaseau foarte rar si in general eru exorbitant de scumpe. Daca ar fi reusit sa faca un troc n-ar mai fi avut nevoie un an intreg de motorul cu pplasma.Ar fi fost un schimb foarte profitabil pentru colonistii de pe Odiseu.
Si dintr-odata ii veni o idee salvatoare:sa le dea femei fertile din clasa de jos.Africanii oricum erau obisnuiti cu traiul dur din desert.Pentru ei fusese un chin sa traiasca in cuscas metalica a navei.Mai ales ca primeau habitaclurile cele mai lmici. Unii sufereau de claustrofobie si se rugau in fiecare seara la nu stiu ce zeitate ciudata sa mai vada macar o data cerul, norii si satul din care plecasera doar pentru ca mureau de foame. O perioda generalul fusese nevoit sa      le puna paznic la usa habitaclului ca s anu dea foc la nav pentru ca aprindeau resturile menajere pe podea si saduceau ofrande zeilorDoar preotul reusise sa-i calmeze cu rpomisiunea ca le va construi un sanctuar numai al lor.Negrii murisera de dfoame ca sa stranga o adevarata a avere in acest scopsi apoi Campbell, preotul , folosise banii pentru achizitionarea unor obiecte de cult catolice din aur, batute cu diamante, ca sa-si impresioneze propriii credinciosi.
Generalul aplanase conflictul, mintindu-i ca jertfa lor va fi rasplatita de zei.Si acum i se ivise ocazia sa le arate ca rugile le-au fost ascultate, pentru ca isi vor recapata liberatatea de  dormi sub cerul liber, albastru, al planetei Pangeea.Era chiar mai bine decat inainte cand locuiau pe Pluto, incerca Sandler sa-i convinga,satul se afla intr-o padure ecuatoriala, vor avea hrana din belsug si nu vor mai fi nevoiti sa infrunte furtunile de nisip.Superstitiile africanilor ii servisera din plin generalului.Scapase de suprapopularea navei si capatase cristalele de care avea nevoie.Politicienii, savantii si militarii erau multumiti de rezultatele negocierilor cu bastinasii mai ales ca dupa plecarea negrilor, oamenii aveua mai mult loc si mai multa hrana.urmau alegerile prezidentilae si Kesington cumparase sute de kg de carne si fructe cu care sa-si convinga alegatorii ca ii asteapta un viitor prosper sub conducerea sa.


                                      .........

Sala era impanzita de mataraia de cablurri aduse de reporteri.Flashurile apratelor se aprindeau continuu in timp ce aoamenii incercau sa ajunga la locurile din fata..Aparu Kesington imbracat intr-un costum gri impecabilAsistenta blonda ii aranja cravata alba cu dungi gri si-i zambi incurajator cu o dantura perfecta.
-Domunle  presedinte aveti zece minute la dispozitie, zise consilierul
-Sub conducerea mea oamenii vor avea habitacluri mai mari si hrana mai buna Salariile tuturor vor creste cu 10 procente iar a cel;or aflati in pragul saraciei cu 50 la suta.
-Sunteit sigur ca aceasta crestere este reala domnule presedinte? intreba un ziarist.Asa ati promis si data trecuta si apoi s-a dovedit ca inflatia a fost cu 8 procente nmai mare decat cea prevazuta.
-Acum avem mai putine guri de hranit, replica Kesington sigur pe el.Vocea lui nu trada nicio emotieAsigurase fraudarea alegerilor impreuna cu Sandler si nu-si facea nicio problema.Intrebarile ziaristilor vor fi ca o furtuna intr-un pahar cu apa.

colonistii de pe odiseu continuare 2

Toti se prefaceau cu multa ipocrizie la slujba de duminica, dar se suspectau unii pe altii de cele mai marsave intentii. Zvonistica era sport national la bordul navei Odiseu. Nimeni nu scapa de gura lumii. Fiecare aspect al vietii era disecat cu o placere sadica. Unii nu aveau altceva mai bun de facut, in timp ce altii se foloseau de prostia si credulitatea oamenilor, ca sa controleze destinele tuturor. Cine putea trai intr-o comunitate inchisa, fara sa faca parte dintr-o grupare sau alta ? Daca nu te aliai nici unei factiunii, erai condamnat la ostracizare. Politicienii puteau sa te exileze pe urmatoarea planeta, doar convingandu-i pe toti ca esti o povara pentru societate. Nimeni nu accepta sa munceasca in plus ca sa acopere cheltuielile unui parazit social. Cresterea demografica determinase scaderea drastica a nivelului de trai asa in cat locuitorii de pe Odiseu n-ar fi ezitat sa te incrimineze fara motiv, daca asta le aducea un profit frumusel. Cei mai afectati erau tinerii de cand se daduse impotriva lor o lege care-i obliga sa faca decat un singur copil. La inceptul calatoriei, savantii incurajasera nasterile pentru ca reprezentau o premiera mondiala, dar in timp lucrurile degenerasera.  Era clar ca urmatorul scrutim, programat peste doi ani, nu va mai fii castigat fara construirea unui camp de forta impotriva radiatilor.
Urmatorul pas va fi asigurarea unei diete mai variate cu o jumatate de an inaintea alegerilor. Dupa ce va obtine fotoliul prezidential, lucrurile vor reveni la normal. Doar nu era sa imparta cu plebea toate avantajele unui conducator. Kesington se aproprie de androidul de paza:
-Deschide arhiva secreta.
-Dar, domnule, numai dumneavoastra si generalul aveti codul de securitatea.
-Ti-am dat un ordin, doar nu vrei sa incalci legile roboticii, nu-i asa ?
-Nu exista nici un pericol, iminent, domnule presedinte!
-Ba da, suntem atacati de Centurioni si generalul are nevoie de dosarul Magnum.
-Dar, domnule, acest dosar cuprinde manualul celei mai puternice arme, create de Plutonieni. Doar generalul area voie sa accese baza de date. Aveti cipul cu amprenta vocala a generalului si mostra dvs. si ADN?
-Generalul e prins in schimbul de focuri, va trebui sa ne descurcam doar cu scanarea retinei mele.
-Imi pare rau, domnule presedinte, nu am primit nici o instiintare de la generalul Sandler. Lasati-ma sa iau legatura prin intercomul holografic cu structurile de conducere. Trebuie sa ma asigur ca e o prioritate zero.
-Robot cretin, nu intelegi ca n-avem timp de asa ceva ? Vrei sa fii raspunzator pentru uciderea tuturor oamenilor de pe Odiseu ?
-Am sa va iau o mostra ADN domnule, zise androidul, pregantind trusa medicala.
-Deschide usa aia mai repede, dobitocule, nu pricepi ca daca nu faci acum, peste jumatate de ora o sa fie prea tarziu ?
-Domnule, mostra ADN e scanata chiar acum.
-Ce mama dracu se intampla aici, Kesington ? striga generalul Sandler.
-Bine ati venit, domnule general, il intampina androidul. Domnul presendinte tocmai mi-a comunicat starea de urgenta si . . .
-Ce tot spui acolo ? replica uluit Sandler. Ce se intampla ? se defectase androidul sau presedintele innebunise din dorinta de a detine puterea absoluta ? Generalul scoase pistol si il indrepta spre Kesington.
-Ar fi bine sa ai o explicatie plauzibala, altfel cooperarea nostra sa terminata ?
-Kesington ranji sadic si trase o rafala in burta generalului.
-Daca vrei sa traiesti o sa-mi dai codurile de securitate chiar acum.
-Kesington, imbecilule, ce iti inchipui ca vrei sa faci ?
-Te scot din functie, generale, eu sunt presedintele, ai uitat? Pot face orice.
-La pamant! urla McFinley din spatele androidului. Glontul strapunse ceasta presedintelui si omul se prabusi ca un sac de cartofi pe podeaua metalica, lasand in urma un lichid galbui, vascos.
-Ce dracu sa intamplat aici, Sandler ?
-Vocea lui Kesington rasuna in biblioteca, lasandul perplex pe general.
-Kesington urmari privirea lui Sandler si sari ca ars la vederea propriului sau corp intins pe podea.
-Domnule general, zise androidul. Scanarea mostrei sa terminat, cel care a murit era Centurion.
-Cum!? tipa, generalul stupefiat.
-Centurionii au abilitatea de-a-si schimba forma, lamuri McFinley.
-Anuntati ca avem o bresa in securitatea navei si scanati toti locuitorii de pe Odiseu. Se pare ca tehnologia Centurionilor a avansat periculos de mult de la ultima batalie de acum trei ani.

Zilele de ieri

Din noianul minciunilor de ieri, am zidit cazemate de fier, coltul inimii ramane atarnat stingher, pe scena cu masti albe si reci.Din iubirile mele de ieri, am pastrat doar zambet de prunc si aripi de palid adolescent, mangaiate de inger firav si cantec amar, incrustat in carnea de gutuie aurie, strepezindu-ti visul.Din tacerile mele de ieri am inaltat perle de ochi pe cer, printre pasi cuminti de copil, rastignit de valuri, urcand pieptis pe maluri, inecand orase in tomnatice alge si meduze ascunse sub perfide masti inmarmurite-n suflet.
In calea noptilor mele de ieri, am asternut noian de stele sa ma-nfasor plangand cu ele,sa nu-i mai fie teama de singuratate, privighetorii ascunsa-n cusca firava a pieptului, murind cu cantul pe buze.
Unde esti albatros, cu aripa descarnata de himere? Vino sa ma-ntorci din buza haosului unde acuma ninge si se insereaza, sa nu mai slobod tipete insangeratae peste lume, cu aripile topite-n rugaciune.
Saruta-mi fruntea cu luceferi si pieptul meu patat de astrii, sa-ncalec pe meteoriti, sa nasc himere, minciuna s-o arunc in valuri, sa las privihgetorile sa zboare , din masti amare, cenusii sa mprastii lumina, si apoi pentru totdeauna sa plec din acest univers, plutind pe secunda albita de ingeri, furata lui Cronos cu sange

Tipsia de aur

Ieri, zagazurile minciunilor crezute au fost zidite cu mistria vorbelor mestesugite, azi le-nec in ploi rascoapte, de umede soapte,lipite de ochiul meu de albatros, visand amfore sparte de iubire,in odaia parasita, intunecata si rece,in care ne ingemanam candva, precum ziua plutind pe crestetul plesuv al noptii, incercata de cantec de greier si plans, iesit din soba rece, mut, ce se asculta cu inima pravalita dintr-un turn.
Azi am invaluit  in mantii de stele si vise toate iubirile mele ucise, dati-mi lumina din ochii copiilor, sa-nalt umbre de nouri, diafane, albe si sfinte pe tipsia de aur, intinsa catre printul noptatic ,ce s-ar fi vrut un zeu sau cel putin un vajnic cavaler.
Iertati-ma voi frunze si fluturi, pentru inima zvacnind de dorintie pe tipsia ingalbenita de toamna, atinsa si ninsa, de mainile railor si ipocritilor,eu sunt singura pacatoasa din univers, veniti si opriti-ma din falfaitul acesta stingher, sa nu mai inalt statui zeilor de nisip, ce-mi cer,  dupa ce-au aruncat morfolitul moloz ,peste tot ce-i frumos, sa le dau pe tipsia durerilor mele, in causul palmelor,ultimul bine, si ultima raza de soare,  sa le acopere cu minciunile,  rastignind toate iubirile.

Ultima ploaie

E frig si ploua mi-e sila de toate, in umede caverne vantul nebun razbate, topind iubirile toate,inima colcaie de viermii viselor uitate in cotloane reci; a venit  timpul cand trebuie sa ma recunosc invinsa, sclavii secundelor misuna printre cioburi de clepsidra sparta, e ultimul drum inainte de coasa, viscere smulse de ura striga la luna,noi toti suntem lunatici si tristi, ia-ma odata si du-ma de aici, din acest bicisnic univers,unde cantecul pasarilor si  frunzele toamnei nu ma mai vindeca de minciuna.
Ochii batranei ma privesc pustiiti, ma simt straina alergand prin labirint, nimic nu mai poate fi ca-nainte,in linistea apasatoare a  sfarsitului de lume, ma apropii de stelele marii si le-nalt in zbor pe cer, storc cremene din  neuronii fetizi ai desertaciunii si-n focul lor ma arunc plangand.
Din rana cerului il astept plutind pe Dumnezeu ,dar el a pierit in pasii unui pelerin strain.Inmoi copacii plansi din vis in alveole de prunc, urland sfasietor printre ninsori, nascute din ploile rascoapte de-o toamna intreaga,, curm iluzii si-nceputuri, sunt o biata lebada cantand, iertati-mi urletul mut si lasati-ma ascunsa in propria mea teama de singuratate, sa ma afund in poem, singurul meu refugiu inainte sa plec.

Zbor

Pasi adormiti de batran, cu ochii lipiti, supurand, ingroziti de bratul ce-arunca pietre in Christ, impleticiti, zdrobiti de cusca sangeranda a strazii,moloz morfolit de gura stirba a fostului aritist, alungat de interminabile catastife de legi printre caini inraiti, ce latra lugubru la luna.
Mahala sordida, alungata de turnul de sticla, oameni in negru, uniformi si rigizi, iubiri zdrobite de grinzi,copii cu aripi zdrentuite de marsavi parinti,ascunsi dupa legi, m-am saturat sa tot astept, adevarul mijit de sub genele lungi, suntem doua umbre alungite pe cruci, intr-un biet cimitir comun.
de ce fugi, printre atatea ghilimel si taceri, a fi parinte ea o meserie fara sfarsit, din care iesi sfasiat, teluric si trist, te afunzi in nisip cu ochii tinta pe cer la zborul lor firav si speri.

Lumina

Veniti oameni ai mei, dati-mi o picatura din lumina voastra, topiti masti de argint in noptatice priviri, printre sfinti straini, pierduti pe sub grinzi de negre biserici.Pasi goi rasuna cavernos, pe crestetul plesuv al strazii, e frig si bureaza, muntii m-apasa, stangaci si perfid, descopar Brasovul uitat printre alei de copil, enigmatica Tampa si sarutul sublim, degetele prelungi ale cetii cersind contururi de lacrimi fierbinti.
Copilaria e eun oras, atarnand de coasta divina a lui Ra, miresme de verde crud, sarutat de fantasme de brad, cantec de greier, falsat de atlantici amanti, zvacnind adolescentin din jurnalul cu desene cuminti.
Veniti oameni ai mei, cu fulgerele voastre-n priviri, si pasi apasati, si  totusi, parca plutind,veniti sa-mi dati din sufletele voastre zvacnind de sub blanuri si miasme frantuzesti, lumina, sa mi-o asez pavaza in fata tanguirilor din nopti tarzii.
La rascruci, semnele toamnei au pierit,le-a strans in tipare copilul din mine,rastignit de frica spaimelor tarzii,oameni dat-mi lumina din pasul vostru regal, sa nu-mi mai fie teama de-nteleasa prabusire a anonsensului, ce-asteapta, sa m-afunde in universul  zambetelor inlacrimate,ajutati-ma sa ma-nalt in zbor pentru ultima oara.

tristetea

Tristetea e un oras in care toate semnele au murit, labirint enigmatic atarnand de coastele bolnave de ciuma ale cetii, urland iernatic, printre bolovanii crapati, aruncati peste vreascurile sfarsite-n credinta.Frunte plesuva, lipita de buze fierbinti, trandafiri albiti de atatea suferinti, arhangheli tropotitori, incercand sfasietor sa desparta ceata, incercata de umede dimineti si sori cuminti.
Tristetea e o urbe ce-si cere mugind, dreptul de a fi desenata pe harta inimii sangerand,in cotloane inghetate de interminabile minciuni.Dati-mi lumina din ochii zeilor sa nasc luceferi, atunci abia sa vii sa ma ridici din miscatorul nisip.